Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Iaşi

Potrivit Rezoluţiei 44/236 din 22 decembrie 1989 şi a Rezoluţiei 56/195 din 21 ianuarie 2002 adoptate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţionale Unite, s-a stabilit că a doua zi de miercuri din luna octombrie să fie desemnată Ziua Internaţională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale. , ca mijloc de promovare a unei culturi globale cu privire la reducerea efectelor acestor fenomene – inclusiv prevenirea, atenuarea efectelor şi pregătirea împotriva dezastrelor.

1. Generalităţi

Prin dezastre naturale se înţelege :

• fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse in mod brusc, ca fenomene de masă. În această categorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren, inundaţiile şi fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi epizotiile;
  

Conform terminologiei adoptate de OCHA/ONU (Internationally agreed glosary of basic terms related to desaster management, UN, IDNDR, Geneva, 1992), prin dezastru, (similar catastrofă) se înţelege: gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi, generând pierderi umane, materiale sau modificări nefaste ale mediului, care nu pot fi refăcute prin resursele acestuia.

Dezastrele se pot clasifica fie după modul de manifestare (lente sau rapide), fie după cauză (naturale sau antropice).

O altă formă de a defini dezastrele este formula următoare :

Dezastre = Vulnerabilităţi + Hazard

Termenii formulei au următoarele semnificaţii:

• Vulnerabilităţi = urbanizare, degradarea mediului, lipsa de educaţie, creşterea populaţiei, fragilitatea economiei, sărăcie, structuri de urgenţă birocratice etc.
• Hazard = fenomen rar sau extrem de natură umană sau naturală care afectează viaţa, proprietăţile şi activitatea umană iar a cărui extindere poate duce la dezastre.

Definiţia dată de legiuitor este următoarea :

Dezastru - evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale mediului şi care, prin amploare, intensitate şi consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă, elaborate şi aprobate potrivit legii;

Observăm că această definiţie face referire la tipuri de risc, de aceea este necesar să precizăm care sunt acestea : incendii, cutremure, inundaţii, accidente, explozii, avarii, alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor construcţii, instalaţii ori amenajări, eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi de obiecte din atmosferă ori din cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi naturale, sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de factorii de risc specifici;

2. Definiţii pentru fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc (fenomene de masă)

• alunecare de teren – deplasare a rocilor care formează versanţii unor munţi sau dealuri, pantele unor lucrări de hidroamelioraţii sau a altor lucrări de îmbunătăţiri funciare;
• cutremur – ruptură brutală a rocilor din scoarţa terestră, datorită mişcării plăcilor tectonice, care generează o mişcare vibratorie a solului ce poate duce la victime umane şi distrugeri materiale;
• fenomene meteorologice periculoase – fenomene meteorologice care afectează violent zone relativ mari de teren pe termen lung, provocând pierderi de vieţi omeneşti, pagube materiale şi degradarea mediului ambiant;
• inundaţii – acoperirea terenului cu un strat de apă în stagnare sau mişcare, care prin mărimea sau durata sa provoacă victime umane şi distrugeri materiale ce dereglează buna desfăşurare a activităţilor social-economice din zona afectată.
• epidemie – boală infecto-contagioasă cu propagare subită şi rapidă care atinge un mare număr de persoane dintr-o anumită regiune sau zonă geografică specifică;
• epizootie – bolă contagioasă care atinge un număr mare de animale dintr-o anumită regiune sau zonă geografică specifică;

Frecvenţa şi intensitatea hazardelor naturale ne amintesc că oricine poate deveni jertfă, de aceea ele nu pot fi combătute, dirijate şi astfel, nu ne rămâne decât să le prezicem pentru ca să diminuăm efectul lor prin a lua măsuri de prevenire.

INUNDATIILE :

De-a lungul istoriei, furtunile si inundatiile au provocat distrugeri si pierderea multor vieţi omeneşti. Unii experţi consideră că, parţial, activitatea umană este responsabilă pentru cresterea frecvenţei si a intensitatii multor dezastre naturale.

Furtunile sunt perturbari severe ale atmosferei. Furtunile însotite de descarcari electrice pot sa apara si atunci când încalzirea excesiva a uscatului provoaca curenti ascensionali de aer umed puternici. Furtunile cu descarcari electrice sunt cele mai obisnuite forme de furtuni. În medie, în întreaga lume, au loc zilnic aproximativ 45.000 de asemenea furtuni, multe din ele avand drept urmari si producerea de inundatii, unele din ele cu urmari devastatoare.

Inundaţiile se pot produce foarte rapid cand ploaia torentiala umfla apele unui râu, facandu-l sa se reverse peste maluri in regiunile invecinate.

Inundatiile pot fi insa si folositoare. Cand raurile se revarsa peste maluri, pe campie ramane malul fertil care sporeste recoltele.

În ultimii ani, teritoriul ţării noastre a fost afectat de producerea unor inundaţii cu urmări catastrofale. Astfel în anul 2005 inundaţiile au afectat Banatul, Moldova şi Muntenia, în anul 2006 localităţile situate în Lunca Dunării, iar în anul 2008 judeţele Moldovei din bazinele râurilor Prut şi Siret. Aceste inundaţii au produs pierderi de vieţi omeneşti, distrugerea infrastructurii, a culturilor agricole, degradarea mediului ambiant. Situaţia a fost atât de gravă încât localităţi întregi au fost şterse de pe faţa pământului sau au trebuit să fie strămutate total sau parţial. Practic, ultimul deceniu a marcat o creştere fără precedent, ca frecvenţă şi amploare, a distrugerilor produse de inundaţii, sub toate formele lor de manifestare.

Judeţul Iaşi a fost puternic afectat în luna august 2005 de inundaţiile produse de râul Siret în municipiul Paşcani şi suburbiile acestuia.

În urma fenomenelor meteorologice şi hidrologice periculoase înregistrate în perioada iulie-august 2008, caracterizate prin precipitaţii însemnate cantitativ, revărsarea râului Siret şi râului Prut, în judeţul Iaşi au fost afectate 80 de localităţi, înregistrându-se următoarele pagube:

• 369 case afectate şi 135 distruse;
  
• 147 anexe gospodăreşti afectate, şi 175 distruse;
  
• 117 poduri şi podeţe afectate şi 56 distruse.
  

De asemeni, au mai fost afectate: 280,55 km DJ+DC; 20.743 ha teren agricol; 1.016 fântâni; 19 obiective social economice; 43,40 km drum forestier; 806,40 ha fond forestier; 9 construcţii hidrotehnice; 4,20 km reţele electrice; 11 km reţele telefonice.

Valoarea pagubelor înregistrate a fost de 84.444,69 mii lei.

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "MIHAIL GRIGORE STURDZA" al judeţului Iaşi a intervenit operativ pentru:

• evacuarea populatiei si animalelor din zonele afectate sau ameninţate de inundaţii (cartierul Lunca – Paşcani, satele riverane râului Prut din comunele Trifeşti, Probota, Victoria, comunele riverane raului Siret: Lespezi, Stolniceni-Prăjescu, Mogoşeşti Siret, Mirceşti, Răchiteni);
• s-a asigurat hrana şi apa pentru populaţia evacuată, precum si menţinerea ordinii publice impreună cu forţe aparţinand Poliţiei si Jandarmeriei;
• s-a solicitat si obţinut sprijinul cu forţe şi mijloace de intervenţie din partea ISU din judeţele învecinate: Galaţi, Vaslui, Vrancea, Buzău;
• s-a intervenit cu forţe si mijloace proprii la lucrările de supraînălţare a digurilor râului Siret şi Prut, împreună cu celelalte forţe ale MIRA si MApN;
• s-a intervenit cu forţe si mijloace de intervenţie proprii pentru evacuarea apei din zonele si locuinţele inundate, decolmatarea fântânilor.

CUTREMURELE DE PAMANT :

Cutremurul este unul din cele mai distrugatoare fenomene naturale de pe Pamant. Multe cutremure produc o miscare a solului asemanatoare cu leganatul unui vapor. In functie de intensitatea cutremurului, solul este miscat in valuri fine sau smucit cu putere. Majoritatea cutremurelor dureaza doar cateva secunde, dar sunt unele care ţin până la un minut sau mai mult. Cutremurele de pamânt au consecinte profunde si asupra tuturor componentelor mediului geografic. Cel mai mare cutremur măsurat a fost de 9,5 sud de Chille in Mai 1960, a cărui unda de şoc a fost simţită in toată lumea.

România este afectată episodic de cutremure a căror sursă principală este zona epicentrală Vrancea. Seismicitatea este rezultată din energia eliberată de cutremure crustale (sau "normale"), a căror adâncime nu depăşeşte 60 km, şi de cutremure intermediare, ale căror focare se găsesc la o adâncime cuprinsă între 60 km şi 200 km. Ele sunt grupate în mai multe zone epicentrale: zona Munţilor Făgăraş şi Câmpulung, Banat, regiunea Oradea, Crişana, Maramureş şi Vrancea.

Judeţul Iaşi este situat în partea de nord – est a zonei de seismicitate maximă a ţării (regiunea Vrancea), iar o eventuală mişcare seismică poate fi însoţită de apariţia unor fluidizări, tasări şi surpări ale terenului, mai ales datorită nivelului apelor subterane, ducând la amplificări în straturile de suprafaţă şi a valorilor acceleraţiilor seismice.

Judeţul Iaşi prezintă un grad ridicat de risc în caz de cutremur ca urmare a vulnerabilităţii unor clădiri, perioadelor de revenire a intensităţilor ridicate (20 ani pentru intensitate I=VII MSK, 50 ani pentru I=VIII MSK şi 200 ani pentru I=IX MSK) şi specificului mişcărilor seismice.

Seismicitatea în judeţul Iaşi este dominată de cutremurele de adâncime intermediară care se produc în zona Vrancea. Datorită faptului că majoritatea clădirilor au fost construite înainte de anul 1977, când nu existau norme de protecţie antiseismică şi datorită uzurii produse la clădiri, zonele cele mai expuse efectelor sunt:

1. zona centrală a municipiului Iaşi;
2. zona cuprinsă între Podul Roşu şi Podul de Piatră (străzile D. Cantemir, N. Iorga, şos. Naţională şi Aleea Decebal);
3. zona cuprinsă între gara Nicolina, bd. Primăverii, Splai Bahlui şi campusul universitar T. Vladimirescu;
4. cartierul Tătăraşi, zona delimitată de str. V. Lupu şi str. Ciurchi;
5. cartierul Copou, zona delimitată de str. M. Costăchescu, bd. Carol str. Codrescu.
6. zona centrală a municipiului Paşcani, cuprinsă între Primăria municipiului şi Spitalul Municipal;
7. zona centrală a oraşului Tg. Frumos, cuprinsă între Primăria oraşului şi Staţia Tg. Frumos a Serviciului de Ambulanţă;
8. zona centrală a oraşului Hârlău, cuprinsă între Primăria oraşului şi Spitalul Orăşenesc;

În funcţie de magnitudinea seismului, de amplitudinea undelor seismice şi direcţia lor de propagare, de structura solului şi gradul de rezistenţă seismică a clădirilor pot fi afectate blocuri din cvartale diferite sau cvartale întregi.

De regulă, faza de maximă intensitate a mişcării seismice se manifestă în primele momente (secunde), ulterior, la diferite intervale de timp, pot avea loc replici de intensitate mai mică, dar cu efecte distructive la fel de mari, deoarece elementele structurale ale clădirilor afectate în prima fază se află într-un echilibru precar.

În cazul producerii unui cutremur de pământ intermediar, magnitudinea maximă aşteptată a acestuia este de 7,50R, direcţia principală de propagare a mişcării seismice este NE – SV, distanţa faţă de zona epicentrală este de 220km, iar perioada de revenire este prezentată în tabelul de mai jos:

ALUNECĂRI DE TEREN

Alunecările de teren afectează suprafeţe însemnate de teren, producerea acestora fiind favorizată de condiţiile privind panta şi energia reliefului, substratul geologic cu alternanţe de roci permeabile şi impermeabile care dau nivele freatice şi izvoare, de perioadele de ploi abundente, procentul relativ redus de acoperire cu vegetaţie forestieră, de fenomenele de ravenare şi torenţialitate, precum şi de activitatea umană (defrişări, irigaţii, supraîncărcarea terenului cu construcţii, neîntreţinerea lucrărilor de combatere).

În judeţul Iaşi, cele mai întinse suprafeţe afectate de degradări accentuate de teren se întâlnesc pe versanţii cu pante accentuate din lungul Coastei Bârnova – Voineşti – Strunga, de pe abrupturile de la nord de Tg. Frumos – Cucuteni – Hârlău – Deleni şi de pe versanţii cu expoziţie nordică şi nord-vestică.

Zone supuse riscului la alunecări de teren:

1. Zona Copou – Sărărie – Ţicău din municipiul Iaşi;
   
2. zona Cotnari – Deleni;
   
3. zona Bârnova – Dobrovăţ;
   
4. zona Comarna – Dolheşti;
   
5. zona Popricani – Probota;
   
6. zona Miroslava;
   
7. zona Tomeşti;
   
8. zona Valea Seacă.
   

Semnificativ este faptul că suprafaţa afectate de alunecări de teren a crescut de la 15.000 ha în anul 1985, la 63.021 ha în anul 2005, din această suprafaţă, aproximativ 26.000 ha fiind afectată de alunecări active şi semiactive. Zonele afectate sunt următoarele:

• teritorii mai mari de 2000 ha: Deleni – Tg. Frumos;
• teritorii cu suprafeţe cuprinse între 1000 şi 2000 ha: Aroneanu, Belceşti, Brăeşti, Comarna, Costuleni, Cotnari, Dagâţa, Dolheşti, Dumeşti, Lungani, Mironeasa, Popeşti, Răducăneni, Schitu-Duca, Scobinţi, Sineşti, Tansa, Tomeşti, Ţibana, Ţibăneşti, Iaşi, Hârlău;
• teritorii cu suprafeţe între 100 şi 500 ha: A.I.Cuza, Bălţaţi, Bârnova, Bivolari, Bosia, Butea, Cozmeşti, Cristeşti, Cucuteni, Golăeşti, Gorban, Heleşteni, Holboca, Ipatele, Lespezi, Mădârjac, Miroslava, Mirosloveşti, Moşna, Moţca, Podu Iloaiei, Româneşti, Ruginoasa, Stolniceni-Prăjescu, Tătăruşi, Ţigănaşi, Ţuţora.

Alunecările de teren se manifestă preponderent în lunile ianuarie – martie, fie prin reactivarea unor alunecări vechi, fie prin apariţia altora noi şi au ca efect distrugerea şi afectarea terenurilor agricole, locuinţe şi anexe gospodăreşti şi căi de comunicaţii.

Alunecările de teren din municipiul Iaşi au ca sursă de risc:

• pânza de apă freatică cu orientare generală N-S şi cu adâncimi variind între 10-12 metri în Copou şi 4-7m în Zona Centrală – Palatul Culturii;
• terenurile macroporice sensibile la umezire (1-1,5m);
• terenurile contractile (1,5-2m);
• nisipuri sub presiune (zona Spitalului Sf. Spiridon) şi lichefiabile (zona Teatrului Naţional – Palatul Culturii);
• degradarea în timp a lucrărilor de stabilizare, fără posibilitatea de modernizare sau de refacere.